



Stanciu Diana
... o plantă crudă săltând haotic spre o-mplinire străină.
Ne vedeam zburdând pe fiecare frunzulită
orbiţi de propriul cânt.
Timpul mi-a readus transparenţa. Smulsă din gândul fantezist, apropierea imi părea o euforie maladivă. Mi-era teamă ca orice drum va sfarsi doar la tine. Zbuciumul m-a împins sub genele tale, iar chipul blajin m-i s-a întors c-o altă-nfăţişare, asprită ireal de absenta rapitoare.
Te-ai pierdut într-un gol al cărui capăt nu-l mai pot atinge.
Lepăd cu laşitate masca de actor şi surâd la propria suferinţă. Sufletul mi-e salvat, trupul zace figurină în tablou.
Un ultim val împinge tabloul măcinat
mânjind plaja cu ale lor trupuri ofilite de-un ritm tragic.

Trupurile zăceau în lumina sângerie. Doar ele mai dădeau viaţă ferestrei, zgâriate de umbre-nvolburate. Savurăm împreună timpul mut, lăsând spaţiu altor simţuri.
........................................................
Te încătuşez cu sărutări lacome şi te eliberez oglindindu-mă-n privirea ta caldă. Pe chip, îţi zăresc mereu acel calm dinaintea furtunii. Deseori nu-i pot răspunde. Mă alintă...şi mă scufundă într-un somn viu.
Cuvinte otrăvitoare ies şi-ţi schimonosesc înfăţişarea. Îţi simt dezamăgirea în trup, dar mă blochez în absenţă, fără forta de-a mai cugeta.
........................................................
Trupurile ni se despletesc, împrăştiind fragmente fictive în lumea lor anostă.
........................................................
Glasul lui picură încet pe fundalul mut.
Privesc singură în roşul violent, pereţii-mi zbiară ca un ocean, mă apasă, mă sufocă şi se retrag într-un val timid. Înot cu privirea-n pânza deasă, iar dorul mă îneacă-n visare. Plutesc şi absorb liniştea ce mă aduce la el.
Doar umbre de-amintiri mai mânjesc geamul nostru.
........................................................
........................................................






Gust amar îmi inundă buzele-ncordate







Un zâmbet plin
Un trup dezgolit
Un suflet rătăcit.
Pierduţi în întuneric
Îmi plimb privirea-n gol
Arunc lacrimile din trecut
Iar tu le mângâi cu un sărut.
Îmi cerşeşti privirea
Marcată de trecut
Mă feresc să te văd prin ea.
Închid ochii
Şi te zăresc.
Un cadru gol
Umplut de chipul tău.
E al meu suflet umbrit, prăfuit
Ce l-ai luat cu o dorintă de copil.
Va fi ca nou.
Si doar al tău.





It's the disease of the age
It's the disease that we crave.



